Cri-Cri

Light

Posted on: 02/03/2011

1) Conopidă fiartă cu suc de lămâie

2) Vinete/ Dovlecel/ Ciuperci/ Roșii cu cașcaval și usturoi la cuptor.

10 minute. Love it!

Întâi de toate, la mulţi ani tuturor! Un an superb vă doresc, cu realizări din plin!

Acestea ar fi statisticile blogului meu pentru anul 2010. Interesanţi sunt termenii căutaţi pentru a ajunge aici… Enjoy! (P.S.: thank you, Mika!)

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads Fresher than ever.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 7,200 times in 2010. That’s about 17 full 747s.

In 2010, there were 13 new posts, growing the total archive of this blog to 64 posts. There were 13 pictures uploaded, taking up a total of 20mb. That’s about a picture per month.

The busiest day of the year was April 16th with 106 views. The most popular post that day was geoana-liderul-roman-care-a-solictat-in-2202.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were facebook.com, mikapana.eu, en.wordpress.com, rufeleinpublic.ro, and Google Reader.

Some visitors came searching, mostly for poze, poze sexy, adela lupse, cri-cri, and prajitura cu rabarbar.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Adela Lupşe pe hi5 February 2009
3 comments

2

Prăjitură cu răbarbăr June 2009
3 comments

3

Descriere December 2008
9 comments

Îmi pare tare rău că nu-mi fac mai mult timp să citesc poezie. Unul dintre poeţii mei preferaţi e Ion Minulescu. Un volum foarte frumos e “Romanţe pentru mai târziu (1908)“. Pentru cât de târziu… cine ştie?

Bag de seamă c-a fost cam afemeiat, după poeziile pe care le scrie. Îmi recita mama din el când eram mică. Iar poezia care mi-a rămas în suflet e “Celei care pleacă”. Cred că mi-a recitat-o cel mai des – nu ştiu dacă aveam cinci ani pe vremea aceea. Poate pentru că presimţea cu mulţi ani în urmă că o să plec “în Nord”, “pe marginile albului fiord”.

Celei care pleacă
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

Activitatea de voluntariat îți poate aduce multe satisfacții. Printre altele, rețete bune, bune de la colegii tăi din întreaga lume. De data aceasta, rețeta vine din Danemarca. Mulțumesc, Ionuț Mărieș! Te aștept la o bere în Norvegia!

E drept că prin Norvegia am gustat multe cărnuri cu sosuri de fructe. Ciudat, ele nu au fost chiar rele. Expertul Ionuț recomandă carne de mistreț cu sos de fructe de pădure (zmeură) și carne de căprioară cu sos de tomate. Hai să vedem…

Merele

Întâi trebuie tăiate vreo 3-4 mere felii subțiri și puse la prăjit în puțin ulei, însă pentru foarte scurt timp, cât să nu se înmoaie. Apoi se pun ca bază a mâncării în farfurie.

Sosul de fructe de pădure

Nu se poate mai simplu: se cumpără fructe de padure congelate și se pun la fiert. Fără apă, fără zahăr, fără nimic altceva. După ce fierbe sosul, se strecoară ca să nu rămână semințe. Ionuț zice să tot rad dedesubt. Bine. Îl lăsăm să se răcească. Nu trebuie mult sos pentru mâncare, așa că putem să folosim restul pentru un desert (doar adăugăm niște zahăr și lime eventual, iar turnat peste înghețată Ionuț ne asigură că e “souper-trouper”!

Morcovii

Doi morcovi mari, curățați, se taie “pe din lung” și se pun în apă la fiert. Nu trebuie să fie foarte moale, însă trebuie să reușim să decojim cu degetul învelișul morcovului, ca să rămână doar ‘inima’ lui.

Carnea

Ionuț zice să folosim și carne de mistreț, și de căprioară.

Într-o tigaie încinsă, fără ulei, prăjim puțin carnea până când îi dăm culoare. Apoi o punem într-o tavă și deasupra puțin unt. Apoi, secretul secretelor, luăm doi căței MARI NECURĂȚAȚI de usturoi, îi tăiem în două și îi punem în colțurile tăvii. Punem staniol peste tavă și o punem la cuptor. Verificăm cu furculița, în general durează cam o oră, o oră și ceva până e gata. Dacă e carne de vânat sălbatic, grijă la boli – trebuie lăsată mai mult la cuptor.

Când e gata carnea, punem mozzarella, cașcaval sau parmezan deasupra ca să se topească. Apoi așezăm carnea peste mere.

Pentru că avem și carne de căprioară, punem deasupra și niște sos de tomate.

Poftă bună!!

P.S.: Restul elementelor din poză sunt cartofii prăjiți. Cred că merge la fel de bine și cu cartofi la cuptor. Încerc, promit!

Tromsø

Posted on: 10/12/2010

Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu doi ani că voi “urca” deasupra Cercului Polar, i-aș fi zis ca e imposibil. Ei, de azi in 8 zile voi fi acolo, sărbătorind ziua de naștere a mamei mele în lumina Aurorei Boreale.

Punctul din sud e Mediaș, orașul meu natal. Cel din mijloc e Oslo, iar cel din nord, Tromsø. Cum se poate vedea, Tromsø e cam pe aceeași longitudine cu Mediaș. Distanța dreaptă către nord: 2.631,369 km, cam aceeasi distanță ca și București – Lisabona, doar că înspre nord…

Oare ce poate fi mai perfect decât atât?

Coordonate București: 44° 25′ Nord; 26°05′ Est

Coordonate Mediaș: 46° 17′ Nord; 24° 35′ Est

Coordonate Tromsø: 69° 42′ Nord; 19°00′ Est

V-ați întrebat vreodată care e adevărata voastră față? Cum ați fi voi de fapt, dacă nu ați fi avut niciun fel de influență, din partea nimănui, pe parcursul vieții? Nici măcar din partea părinților?

Eu m-am întrebat, dar, evident, e imposibil. Ni se implementează niște norme, reguli, coduri de bună conduită încă de când ne naștem. Avem libertatea să alegem ce e bine și ce e rău – iar “binele” aici nu este neapărat cel definit de Biblie, ci mai degrabă ceea ce consideri tu că e bine pentru tine.

Sinceritatea. Unii oameni consideră că cel mai bine e să fii sincer întotdeauna, fără excepție, deoarece adevărul va ieși fără excepție la iveală. Alții pot lua sinceritatea drept naivitate, fiind convinși că o minciună spusă acum va conta foarte puțin în viitor. Sau poate chiar nu se va afla…

Se spune că “îți arăți adevărata față” doar când faci ceva negativ. Atunci când te porți necuviincios, minți, bârfești – pe scurt: când îți arăți slăbiciunile. Însă de ce n-ar fi și invers? Poate că “fața ta adevărată” ar fi de fapt una extrem de caldă și deschisă, doar că din cauza influențelor sau întâmplărilor din trecut nu ai fi dispus să ți-o arăți. Eu încep să mă conving că fiecare dintre noi are o astfel de față, însă orgoliile și teama de a fi luați drept fraieri ne duc în panta cealaltă.

Nu are legătură cu cele scrise mai sus, însă am fost încurajată să scriu mai des despre mine. O caracterizare frumoasă și ciudată în același timp mi-a fost făcută în ultimele două luni din partea mai multor persoane, inclusiv mama mea: visătoare și pragmatică. Îmi spunea zilele trecute un prieten: “Ești o ființă foarte ciudată… Cum să poți să discuți afaceri, politică, lucruri obișnuite ale vieții, și să expui niște probleme logice, reale, iar în momentul imediat următor să începi să visezi atât de sus, încât să-i aduci pe toți din jurul tău pe aceleași culmi, fără să-și dea seama când au fost luați de val – când s-a oprit realitatea și când a început visul?”

P.S.: Totul este relativ, însă nimic nu este întâmplător…

P.S.2: Păcat că în ultima vreme mă apucă scrisul pe blog tot la ore din astea obscure. Pregătisem o rețetă zilele trecute, însă de lene n-am mai publicat-o. Revin.

“Published on: Dec 8, 2010 @ 3:38“, ora României.