Cri-Cri

Archive for the ‘Fun. De la lume adunate’ Category

E 7 dimineața, am dormit 3 ore și am o stare ciudată în această zi însorită de toamnă. M-am trezit fără vreun gând anume și am început să răsfoiesc site-uri de știri. Iar acum tocmai am realizat că se împlinesc exact un an și o lună de când am venit în Norvegia.

Din link în link ajung pe blogul Andreei Raicu. Nu o urmăresc des, însă mi se pare o femeie cu bun simț. De multe ori ideile ei mă inspiră. Iar de această dată am decis să îi citez un post. Se numește “O lume mai bună”. Pentru că sunt convinsă că nimic nu e întâmplător, cred că ar trebui să iau aminte la mesajul ei. Și, de ce nu, să îl transmit mai departe.

Cred că ar trebui să ne amintim mai des cât de mici și neînsemnați suntem. Cum de multe ori îi subestimăm pe cei din jurul nostru, ne credem șmecheri și putem să băgăm mâna în foc că i-am păcălit. “Eh, floare la ureche!” Think again! Lumea nu e perfectă într-o singură direcție, a ta. Lumea e perfectă în ansamblul ei, cu plusuri și minusuri care toate adunate dau zero. Lumea e un amalgam de bine și rău, în care decizia cu privire la ce alegi îți aparține. Ai făcut un rău de care ești sigur că nu are cum să se afle că a venit din partea ta? Ți-ai furat singur căciula! Ai câștigat o bătălie poate, dar în final tot remiză va fi.

Fă bine și ți se va da bine. Fă-i cuiva rău și ți se va întoarce înzecit… Ceea ce mă duce la un articol al Doriei Niculescu de pe Pandora’s (sincer, nici nu știu bine cine e). Îl citisem în urmă cu câteva zile și mi-a atras atenția un paragraf: “Gândiți-vă nu de două ori, de 999 ori înainte să faceți un rău. Gândiți-vă dacă merită. Gândiți-vă cum vor evolua lucrurile mai departe. Răspunsul e la voi, dar căutați-l pe cel profund, adevarat – nu cel care face pluta. La suprafață.”

Nu e ușor să te ferești de rău. Tocmai de asta, dacă îl faci, pune mâna și fă un bine! Există o lege a compensației… Și când ți-e lumea mai dragă, viața te va surprinde…

Advertisements

Pantofi cu toc si cu… sosete! Am dat din intamplare peste niste poze de la niste prezentari de moda si chiar imi place stilul. It’s kinda classy, in a way…

Bine, intotdeauna ce e prea mult strica. Inca imi amintesc de o doamna “stilist” care purta ciorapi mov pana peste genunchi, cizme verzi de cauciuc, bluza rosie si cercei galbeni. NU!

Din categoria “si alte poze dragute”: aici

“Cristina Moldovan a inceput sa cocheteze cu televiziunea dupa un internship la The Money Channel in vara anului 2006. La sfarsitul celor trei luni a primit un job si a ales site-ul, deoarece programul ii permitea sa mearga la facultate, dar si sa invete ce inseamna jurnalismul.

In vara lui 2009, i  s-a oferit o noua sansa – o bursa de dubla diploma la programul de master in finante al BI Norwegian School of Management. “In Oslo m-au asteptat alte provocari – am efectuat un internship la Ambasada Romaniei in Norvegia, unde m-am implicat efectiv in lansarea Camerei de Comert Bilaterala Romano-Norvegiana. Tot in acest context, am organizat o degustare de vinuri romanesti, unde am avut ocazia sa descopar adevarate comori. Si norvegienii au fost impresionati, ca urmare astazi cateva vinuri romanesti se vand pe piata norvegiana, in magazinele de monopol de stat al alcoolului din Norvegia“, ne-a povestit Cristina.”

Continuarea aici

Tocmai l-am pus si la “Descriere”. Cred ca se potriveste.

Încerc să îmi recapăt respectul vizavi de ceea ce scriu și renunt rapid. Mac-ul are un defect: daca vrei sa scrii pă românește, sanse sa folosesti diacritice sunt putine. In fine, nu mai insist pe subiect. Scriu “americaneste” si gata.

Ziceam “sa ramanem in avion”. Daca data trecuta am ajuns la concluzia ca lumea e mica, acum vreau sa pornesc de la ipoteza asta. E a doua oara intr-un an cand mi se intampla sa cunosc o persoana, sa legam o conversatie eleganta, iar pana la sfarsitul discutiei sa nu aflu nici macar numele omului. Incepe sa devina frustrant…

Nu mai devreme de miercurea trecuta m-am intors in Bucuresti. Din nou, orasul de “cotitura” a fost Amsterdam. Aveam locul 16A, iar pe 16C statea un domn la vreo 40 de ani. Mi-am scos laptopul, mi-am pus castile in urechi si da-i cu teza de master. Acum, ca tot ma tinuse bateria pe ruta Oslo-Amsterdam, dupa o ora si un pic pe ruta Amsterdam – Bucuresti m-a lasat. L-am pus frumusel in ghiozdan si am inceput sa ma simt plictisita, adormita, dar in acelasi timp si nerabdatoare si entuziasta. Abia asteptam sa aterizez in Bucuresti.

Dar dupa vreo 10 minute am inceput o conversatie cu domnul 16C. In contradictoriu. Incerca sa imi explice ca domnisoarele de varsta mea aleg sa mearga in strainatate ca sa caute baieti cu bani. Imi recomanda sa nu stau nici eu pe ganduri, ca deh, e greu in Romania in ziua de azi. Si sa nu mai incerc sa il conving ca eu incerc sa fac cariera: el stie ca odata ce gasesc un norvegian o sa fiu ca toate celelalte romance…

Trist. Domnul era capitan de vas si se intorcea din Peru, dupa un zbor de aproape 13 ore. Nu mi-a zis cum il cheama, decat ca e din Constanta, are nevasta si copii de 10-12 ani, isi iubeste tara, dar e constient ca in Romania nu prea sunt sanse sa reusesti. Si uite-asa ne-am povestit viata. Intr-un final, am dat-o in literatura si poezii. Iar in timp ce coboram din avion mi-a recomandat Ion Miloș, “O alta lume am visat”. Am ramas impreuna pana cand ne-am ridicat bagajele. S-a oferit chiar sa ma (de fapt sa ne) duca pana la intrarea in Bucuresti, ca sa nu mai platim asa de mult pe taxi. Nu a mai fost nevoie, pentru ca m-am intalnit cu o prietena. Dar ne-am despartit amical, am dat mana si cu un zambet larg ne-am spus “Incantat/-a de cunostita, mult succes!” Au revoir…

Astazi mi-a trecut prin cap sa caut volumul de poezii. Mai si cat de profund poate sa fie acest Ion Milos… Ori am citit prea putina poezie la viata mea, ori tipul e de-a dreptul genial. Putin cam pesimist pentru gusturile mele, dar infricosator de realist. Iar acum incerc sa dau de Mr. 16C ca sa ii spun cat de mult imi plac poeziile… Cum?… Nu stiu inca, ma bazez pe ipoteza ca lumea e mica…

There you go, a sample (cum ar zice econometricienii):

“SATUL MEU NATAL

Se stinge viața în satul meu natal
Tinerețea a plecat peste hotare
Bătrânețea se retrage în cimitire
Copiii abia de mai vorbesc limba lor română.
Amintirile plâng în casele goale
Oglinzile ruginite nu-mi mai recunosc fața
Pustietatea urlă în turnul bisericii în ruină
Clopotele bat a dor și a jale
Eternitatea nu mai trăiește în satul meu natal.”

Cred ca toata lumea si-a recunoscut satul/orasul natal in randurile de mai sus… al meu cu siguranta e acolo.

Cine are un pet, ştie! Viaţa e mai frumoasă când pe lângă tine mişună un mic prieten necuvântător. Mă doare sufletul când mă gândesc că îl las un an de zile fără mamă pe Simba. Dar sper că nu mă va uita, iar viaţa noastră împreună va fi la fel de frumoasă şi după ce mă voi întoarce din Norvegia. 🙂

Sunt atâtea animăluţe fără adăpost în lumea asta largă şi atâtea persoane a căror viaţă ar fi mai plină dacă le-ar adopta. Aşa că vă invit şi pe voi să vă luaţi un pet, gratis. Începeţi de aici: http://freepets.blogspot.com/

Poftiţi de râdeţi. Trimis de sefu’ 😀

Ma tot intreaba in ultima perioada oameni pe care nu i-am mai vazut de 4-5 ani ce mai fac. Pai bine fac, invat in principiu in perioada asta, iar de azi am inceput serviciul, dupa 6 saptamani de concediu.

Sambata seara mi-am perimis sa merg la un chef pentru cateva ore (cu toate ca eram fix in mijlocul unui examen), iar mai jos am pus o poza cu mine, dupa muuuuulte ore de stat cu ochii in calculator (peste 12). Dupa cum se vede, am gresit fondul de ten. Mi-am dat seama in urma cu 5 minute, cand am REvazut pozele. Nice, nu?

IMG_0628

P.S.1: Mihai era disparut pe undeva…

P.S.2: Baiatul acela simpatic de langa mine e Mihut, fost coleg de clasa al lui Mihai si actual coleg al meu. Ei, vorba vine, suntem colegi “de trust”. Dar sa vezi destinul…

P.S.3: Examenul era “take-home” – primesti subiectele vineri si le rezolvi pana duminica. Daca ai timp! 😀

P.S.4: (dupa modelul Cristina Manea, se poarta cat mai multe P.S.-uri) La multi ani Andu, Butzi, Vali (in ordine alfabetica) si la multi ani tuturor, ca doar e ziua copilului!