Cri-Cri

(Re)întoarcerea la poezie

Posted on: 27/12/2010

Îmi pare tare rău că nu-mi fac mai mult timp să citesc poezie. Unul dintre poeţii mei preferaţi e Ion Minulescu. Un volum foarte frumos e “Romanţe pentru mai târziu (1908)“. Pentru cât de târziu… cine ştie?

Bag de seamă c-a fost cam afemeiat, după poeziile pe care le scrie. Îmi recita mama din el când eram mică. Iar poezia care mi-a rămas în suflet e “Celei care pleacă”. Cred că mi-a recitat-o cel mai des – nu ştiu dacă aveam cinci ani pe vremea aceea. Poate pentru că presimţea cu mulţi ani în urmă că o să plec “în Nord”, “pe marginile albului fiord”.

Celei care pleacă
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: