Cri-Cri

Archive for January 2009

Nu, nu se întâmplă pe vremea comunismului, ci în plin “capitalism”. Adică exact acum 2 zile, în Penny Market, în Braşov. Enjoy!

A circulat la un moment dat pe net, dar e prea frumos ca sa fie uitat… Iar montajul e mortal! Take a look!

Am o întrebare: Ce găsiţi atât de atractiv în a vă poza cu vedete?

Mă uit uneori la poze, pe hi5 sau oriunde pe internet, şi constat ca unele persoane au o plăcere deosebită în a posta pe net  poze cu diverşi oameni cunoscuţi. “Aici eram cu Cătălin Botezatu”. “…cu Emil Boc”. “Cu Bambi, la mare :)))))))” (WTF?!)

You people are funny! Aşa… ai întâlnit o vedetă… şi? Care e problema? Vrei o amintire – fă-ţi o poză. Dar de ce ţi-ai posta-o pe internet? AAA… ca să vadă lumea (stupid me!). Ca să ştie tot globul că ai întâlnit acea vedetă! Ca să te dai mare! Întrebarea e… nu te gândeşti cât de penibil(-ă) eşti, în condiţiile în care acea persoană te-a vazut două secunde în viaţa lui/ei (cât ai făcut poza), după care “adios, au revoir, goodbye, nush de unde mă cunoşti, că eu cu siguranţă nu te cunosc pe tine”!? Crezi că vedeta asta se “dă mare” că te cunoaşte pe tine? Te-ai gândit vreodată că prin ceea ce faci, îi faci reclamă gratuită, iar el/ea face p… pe tine?

Ah, da, există şi specimene care se pozează (cu aceeaşi pasiune) în fel şi fel de locaţii cunoscute. Ca şi cum nu ar fi de ajuns poza postată pe internet, scriu jos un comentariu: “…la Parlament” (LOL). “Eram în Bamboo, cu prietenii” (nu zău?!).

Ceea ce e şi mai tragic e că am observat că nu trebuie să fii neapărat cocalar/pitzipoancă pentru a avea o astfel de mentalitate. Există şi oameni obişnuiţi, fix în aceeaşi situaţie.

Aceştia, doamnelor şi domnilor, sunt SNOBII – acei wannabe om vedetă/om puternic/om bogat/om frumos etc. Oameni ipocriţi, care vor să pară ceea ce nu sunt.

Nicu Gheară, care din păcate chiar este o vedetă, face parte din această categorie. Dacă nu mă credeţi, vizitaţi-i profilurile de hi5 (are vreo 10) sau mergeţi în orice local pe care îl patronează. Un exemplu mai jos:

321219794img

Get a life, goddamit!

Cică vidoclipul ăsta a făcut senzaţie. Mai precis dansul fetelor. Spre ruşinea mea, nu l-am văzut până astăzi, când am primit o parodie după acest videoclip. Dar ce m-a distrat cel mai tare şi mai tare a fost un mic şi simpatic gay care imită dansul lui Beyonce din Single Ladies.

Aici e un pic şi mai gay, mă cam sperie :))

Am aflat că şi nenea ăsta a făcut senzaţie, iar toată lumea îl adoră. Şi eu la fel…:)

Inainte de vacanţa de iarnă am primit următorul mail:

Subj: Buna Cristina !!!
From: “elena….” <elena…..@yahoo.com>
To: khris….@yahoo.com

Buna Cristina!!
Daca nu mai tii minte sunt Elena […]!! :)) si vreau sa te rog ceva mult mult de tot , mi e cam rusine sa iti zic pt k nu ne cunoastem mult dar mi s-ai parut fata de treaba si vroiam sa te rog din suflet dc poti…..deci este in legatura cu guvernanta pentru recenzia si referatul care trebuie sa le facem si eu plec acasa acum joia viitoare si vin dupa 10 zile si avem mecuri de deplasare ,cantonamente si nu prea am timp sa ma ocup cum trebuie de proiectele noaste si vroiam sa te intreb dc poti sa ma ajuti sa -ti dau ce mi a trimis profu de recenzie si pt referat nu stiu ce exact trebuie sa facem sa mi le faci tu ,si eu o sa-ti dau niste bani , pt k stiu k e mai bine decat cadou si apreciez dc vrei sa-mi ajuti si timpul care il pierzi 🙂 te astepet cu un raspuns pt k nu stiu dc ne mai vedem la scoala k stii cu voleiul nu prea pot sa ajung.te pup si sa ai o zi frumoasa********

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu, când (doar) mă gândesc la astfel de persoane mi se face greaţă! Dintotdeauna am fost săritoare, am ajutat pe cine am putut, cum am putut. Nu am fost (şi nici nu sunt) excelentă în ceea ce priveşte învăţatul. Nu am fost never ever perfecţiunea întruchipată – să nu copiez la lucrări, să ii critic pe cei care încearcă să “scape” de şcoală prin diverse mijloace. Nu am fost eu nici aia care să se simtă ameninţată de concurenţa de la şcoală, să fug după note etc. Pe scurt, şcoala e ceva care dacă mă pasionează – fac, dacă nu – nu.

Dar frate, când vine cineva la mine cu astfel de cereri, pur şi simplu îmi ies din fire! Pe lângă lipsa de bună creştere, bun simţ, 7 ani de acasă, RESPECT, pe care le afişează cu nonşalanţă vizavi de mine, o face pe “drăguţa”, oferindu-mi bani, adică practic mituindu-mă să îi fac ei treaba! Adică pardon… “niste bani , pt k stiu k e mai bine decat cadou”. WTF?!

Să se înţeleagă, dacă mi-ar fi spus “Vrei să mă ajuţi şi pe mine să fac acest proiect?” – cu siguranţă aş fi ajutat-o… cât aş fi putut, cum aş fi putut.

Tags:

Am primit asta pe mail:

Dreptul la lene” / “Le droit a la paresse”
– de Paul Lafargue

Este o carte scrisa in 1880 (sec. trecut, da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricand. caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi…
Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:
1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine….
2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/ patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse ; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare – dar spirala infernala continua : ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si…sa consumam mai mult
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul ! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu
7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.

Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.

E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea – iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii.” Asta e scrisă acum 123 de ani.

Am mai primit şi asta:

Owners of capital will stimulate working class to buy more and more  of expensive goods, houses and technology, pushing them to take more and more expensive credits, until their debt becomes unbearable. The unpaid debt will lead to bankruptcy of banks which will have to be nationalized and State will have to take the road which will eventually lead to communism. – Karl Marx, Das Kapital, 1867

Pare adevarat, nu?:)

Tags:

Uite de ce! 🙂

Mulţumescus, Silviu!